La cumpana secolelor al XIX-lea si XX-lea si-a amenajat un birou central pe strada Franz Josef, din cartierul Cetate, care avea instalat si un post telefonic, iar pe langa remiza pompierilor voluntari din Cetate s-a amenajat un depozit pentru adapostirea recuzitelor. In locurile publice unde se aduna multa lume – targuri, spectacole de teatru si de circ, kirwei-uri etc – dupa un timp prezenta celor de la “Salvare” era obligatorie.
Prin anul 1913 apar primele trasuri cu cai , ceea ce inlesneste mult activitatea salvatorilor voluntari. Tot in acest an se centralizeaza toate posturile de salvare de pe teritoriul orasului . Postul central va functiona intr-o cladire modesta de pe strada Grigorescu nr. 2. Primaria orasului Timisoara doneaza “Salvarii” doua automobile sanitare, marca “Lloyd” si “Daimler”. Pana la sfarsitul razboiului , “Salvarea” din Timisoara a intervenit in 40 000 cazuri, participand intens la transportul soldatilor raniti , de la gara pana la spitale, respectiv de la spitalele de campanie la gara etc.
In perioada dintre cele doua razboaie mondiale avandu-l in frunte in calitate de presedinte pe cunoscutul om de afaceri , patronul celor mai mari mori din Timisoara si Banat, Eduard Prochaska, societatea a progresat mult. S-a cumparat o autosanitara marca “Citroen” , apoi doua masini “Fiat”, iar pe urma un automobil sanitar “Ford”.
Cu sprijinul Primariei orasului Timisoara , “Societatea Salvarea” si-a construit un edificiu propriu pe str. Milano nr.1 inaugurat la 8 septembrie 1936.
In perioada comunista, pana in 1989, in Romania nu a existat practic asistenta medicala de urgenta prespitaliceasca. Ea era doar schitata pe langa principalele spitale din judet, fiind arondate si un numar de autosanitare deservite in general de conducatori auto si uneori cate un asistent medical.
In perioada 1990 – 1995, s-a mentinut in mare aceeasi structura si acelasi dezinteres fata de asistenta medicala de urgenta prespitaliceasca.